povestea branulelor sau 28 de zile de cefort

Dupa ce i-am povestit dnei. dr. toata istoria bolii mele, s-a uitat asa mai lung la mine si mi-a zis ca ar trebui sa fac un antibiotic intravenos, am acceptat si m-am si bucurat pentru ca vazusem scheme de tratament cu ceftriaxon.  Nu mi-a fost niciodata teama de intepaturi deci eram dornica sa incep.

Prima branula mi-a pus-o o asistenta in spitalul Pantelimon, am incercat in spitale si laboratoare private dar toti se temeau sa nu fac alergie la ei in spital.  Mi-a pus-o intr-o zona a maini ca nu ma deranja deloc si am putut sa imi fac treburile casnice fara probleme. M-a tinut 3 zile jumatate, zona s-a rosit, s-a umflat era clar ca trebuie schimbata. M-am dus intr-un spital privat, s-a chinuit si implicit m-a chinuit pana mi-a pus alta branula, a pus-o atat de prost ca acasa mi-a scos-o singura, am ajuns acasa plangand (a fost doar un mic ghinion, pentru urmatoarele branule am avut parte de asistente mai pricepute). Am plans in acea seara pentru toate cele 28 de zile, nu imi era teama de reactiile adverse, sau de herx-uri puternice, aveam o singura dorinta sa am vene suficiente si sa nu se infecteze locul unde era branula. Ma suparau maxim asistentele ca nu isi puneau manusi, m-ar fi protejat si pe mine dar si pe ele. Totusi vene au fost sa imi fac tot tratamentul, am observat ca ma simteam mai bine cu branulele mai mici (albastra, galbena), nu s-a infundat niciodata branula, am avut branule care m-au tinut 9 zile si branule care tineau numai o zi sau doua pentru ca locul se inrosea. Imi bandajam bine branula, m-am prins ca daca nu prea imi misc mana respectiva nu se inrosea asa tare si imi pastram mai multe zile branula. M-am dat cu lioton gel pe zona unde era branula, nu foarte aprope de branula si mai puneam si apa rece daca era prea umflat.

Cum imi punea perfuzia simteam usoare dureri abdominale, pana se termina imi treceau si durerile. Am facut 2g in 100 de ml fix asa cum a spus dna. dr., nu in 250 nu in 500, le rugam pe asistente sa imi goleasca din punga cu clorura de sodiu pana ramanea aproximativ 100 ml.

Nu am avut probleme mari cu bila, drenarea am facut-o cu Liv 52, granule homeopate “Drenor biliar” si cate o salata cu ridichi. Nu exagerati cu salata de ridichi s-ar putea sa faceti mai mult rau decat bine.

Dimineata cu o cana de ceai verde luam 2 tablete de Liv 52, peste 30 de minute mancam fulgi de ovaz cu o banana sau 6 curmale si imi luam curcumina. La 9 ajungeam la perfuzie, beam si 1/2 l de apa pana sa ajung la perfuzie si imediat dupa beam 1/2 l apa. Dupa perfuzie luam imediat silimarina. Dupa masa de pranz luam iar Liv. 52. Seara faceam perfuzia la ora 19 (am facut la 10 ore nu la 12) imediat dupa masa de seara, luam curcumina si plecam la injectie, dupa injectie Liv52, inainte de culcare silimarina. Cate un ceai hepatic in cursul zilei.

Alimentatie usoara, ciorba sau supe de pui, peste la cuptor, pui cu orez, carne fiarta si legume fierte. Fara fripturi, prajeli si alte alimente care sa supere bila. Apa 2 litri, ceaiuri, suc de grepfruit. Nu mai consum lapte de 2,5 ani asa ca fulgii de ovaz imi prepar cu apa putin calduta. Nu am simtit nevoia sa iau probiotice, mai beam cate un kefir, dar nu in fiecare zi. Singura mare atentie sa fie la alimentatia si igiena. Mana cu branula mi-o puneam intr-o punga si imi faceam dus normal seara si dimineata, sotul ma spala pe par. Preferam sa imi scot seara branula daca observam ca trebuie schimbata ca sa am o noapte fara branula sa imi pot face baie fierbinte. Dimineata imi punea alta, dar aveam o noapte de libertate.

In primele zile aveam emotii cand mergeam la perfuzie dar am rezolvat cu sedatif pc (pastile homeopate), sugeam 2 pastile si imi treceau emotiile. Dupa 5 zile nu am mai luat ca deja creierul meu nu mai stia de frica perfuziei, il relaxasera pastilele homeopate.

Nu e chiar asa de rau tratamentul, in timpul perfuziei daca nu ma tineau de vorba asistentele spuneam o rugaciune, la mine ajuta mereu.

Inainte de tratamentul cu cefort aveam dureri mari de cap, somn mai deloc, foarte intrerupt, si o oboseala nefireasca. Dupa cefort am scapat de durerile de cap si somnul s-a imbunatatit. Oboseala nu prea a trecut.

La 3 zile dupa terminarea tratamentului am facut microscopie la dl. dr. Moscu si spirochete erau destule, nu ma asteptam sa nu mai fie dar macar sa se fi rusinat si ele si sa stea ascunse nu asa … pe fata sa defileze prin sangele meu.

Pentru drenarea bile si alte sfaturi pe perioada tratamentului cu antibiotice gasiti  pe site-ul www.lyme.ro, pe forumul www.lyme.ro/forum (trebuie sa va faceti cont inainte) gasiti povestea mai multor pacienti care au facut tratament cu cefort. Pe blogul http://numaiunaltblog.wordpress.com/ gasiti povestea unei doamne care a facut 3 luni de cefort (a avut vene bune), si pe http://boreliosis.blogspot.com/ o alta poveste despre acest tratament.

Am scris aceasta poveste pentru Mihaela si pentru toti bolnavi care trebuie sa urmeze un tratament asa de indelungat cu cefort.

 

ieri am avut o zi mai buna

Dupa 7 zile in care m-am simtit mai rau, ieri am avut o zi mai buna, spre seara m-a mai mancat putin pielea, nu am mai avut intepaturi si curentari, dar am avut alte simptome, ma ustura pielea (ca atunci cand te arde soarele) pe doua zone de pe picioare dar asa per ansamblu a fost o zi mai buna.

Am vazut ieri emisiunea despre borelioza actorului Serban Ionescu, nu a fost chiar pe sufletul meu dar tot e bine ca se vorbeste despre aceasta boala, sper sa se fi uitat si doctorita neurolog din spitalul Universitar care a zis sa mai iau si eu cate un xanax din cand in cand, si eu nu mai aveam echilibru si putere sa merg. Emisiunea o puteti vedea aici.

Doamne ajuta ca se faca bine marele actor si noi toti cei care avem aceasta boala.