Sambata, 5:30

Este a doua sambata consecutiva cand ma trezesc la 4:30, sambata trecuta m-am uitat la Viata lui Pi, azi nu am chef de tv si pentru ca de prea mult timp mi-e dor de blogul meu 🙂 m-am gandit sa scriu in continuare. Nu am mai scris pentru ca nu vreau sa mai scriu despre tema blogului, nu ma mai supara aceasta boala si nu vreau sa ma mai intorc la ea, o sa incerc usor usor sa fac o rebranduire 🙂

M-am tot gandit daca sa imi fac alt blog sau sa fac o categorie noua in acesta, imi pare rau sa renunt si la ce am scris aici, este o parte din viata mea si… poate ajuta pe cineva, desi cred ca mai tare ii incurca gandurile.

Azi m-am trezit cu gandul la mama cum ma trezesc mereu de cand cu boala ei, m-am gandit ca as vrea sa ii iau durerea, nu si boala, e o boala prea grea si prea urata, am sa incerc pe cat posibil sa o previn sau macar sa o descoper precoce. Dar dureri am mai avut eu, poate nu vor fi asa mari la ea, fiecare organism reactioneaza diferit la tratament. Nu vreau sa transform un blog despre lyme intr-un blog despre cancer, vreau numai sa scriu din cand in cand ce imi mai trece mie prin cap.

Am o noua pasiune culinara, ghimbirul pe care momentan imi place sa il adaug la vechea mea pasiune ceaiul verde. Deci ceai verde cu ghimbir, multa lamaie si miere este deliciul diminetilor mele. Inca nu pot sa imi preapar asa un deliciu ca nu vreau sa imi trezesc baietii la ora 5:50, mai lucrez la rebranduire 🙂